Ştiţi ce e trist?

Trist este să faci un compromis pentru ceva drag.  Pentru ceva ce vrei să ai, dar trebuie sa iţi compromiţi ceva valori morale.  Si până la urmă , să te saturi sa îţi mai doreşti lucrul ala.

Ştiţi cu ce seamănă sentimentul ăsta?

Ca atunci când eram mici şi vruiam să mergem vineri seara in oras. Dar pentru chestia asta trebuia sa te înjoseşti, si până la urmă cred ca îţi băgai pula in el de ieşit în oraş.

Nu ştiu dacă este cel mai bun exemplu.

Dar noi ăştia oamenii suntem mai rău ca nişte câini.

Așa că nu cred că se merită să te blamezi pentru ceva. Nu  se merită pentru ca vei pierde esenta, si îți vei pierde dorința pentru acel ceva.

Și te blamezi , pierzi și pentru ce te blamezi. Și atunci e trist.

 

 

Povestea noastra

Un joc online romanesc
Am descoperit de curand un joc multiplayer romanesc numit Povesteanoastra.ro Poveste de Cartier. Este un joc in care intri in pielea unui mafiot si incerci sa deti controlul cartierelor din cele mai mari orase din Romania.

Am gasit o gramada de jucatori de la mine din oras cu care am legat prietenii durabile. Cel mai mult imi place sa-i ucid virtual pe rivalii mei din joc.
Intrati si voi http://www.povesteanoastra.ro

 

 

 

ACTA

De obicei, nu fac scandaluri cu proteste, sau alte nebunii despre căderea guvernului. Chestia cu ACTA e scandaloasă.

Adică chiar trebuie să ştie toată lumea.

Voi ştiti ca astia vor sa nu va mai lase să downloadaţi maneaua, să nu mai puteţi asculta pe youtube Metallica. Deci vor să nu mai lase, pe nimeni să downloadeze un mp3, mai rău pentru un mp3, să iei in braţe 5 ani de puşcarie.

Mai rău e daca vrei sa treci graniţa , iţi verifică laptopul,tableta ,telefonul… orice alt gadget, dispozitiv media, iar daca deţii ilegal, de ex un mp3 cu Gută pe mackbook-ul tau scump, ţi-l cam fute (distruge), laptopu, nu mp3-u…

Ştiu ca e plin internetul acum cu campanii ANTI-ACTA, dar ceva în plus nu strică.

Probabil eu nu am fost foarte explicit, dar uitaţivă, la videoul de mai sus, e mult mai explicit.

Aţi mai observat ceva ??? Scriu cu diacritice…

Te urasc.

5 februarie 2012 , trecut cu 5 minute pentru ora unu noaptea.

Am jurat ca o sa las totul in urma. Am jurat ca o sa uit orice a fost. Am jurat ca nu ma voi uita inapoi indiferent de ar fi Dumnezeu sau, orice altceva. Ca nu ma va induiosa nimic. Ca o sa fiu gata sa imi pun capul jos pentru idealurile mele. Stii cum se spune? Un sut in fund e un pas in fata. Pe mine sutul asta ma pus pe burta. Nu e nimic ma ridic, ma scutur si imi vad de drum.

Stii cum e cu uitarea? La fel precum cu mortii, se spune ca mortii trebuie sa ii ai in amintire, dar sa uiti de ei cat mai repede, sa nu te traga. Sau sa nu iti mai poti urma scopul din cauza amintirilor.

Am jurat ca de acum, voi fi ca un caine. O sa trag pentru un singur scop. O sa lupt pentru asta pana o sa cad jos, ma ridic, dorm. Si ma pun iarasi la birou pe inavatat. Sa fiu precum soricelul acela.  Siti povestea?

2 soricei au cazut in caserola cu crema. Primul a renuntat si s-a inecat. Ce-l de-al doilea, a continuat sa dea in stanga si in dreapta, si a tot inotat, pana cand crema a devenit unt. Ei bine de acum inainte o sa fiu precum ce-l de-al doilea soricel. O sa lupt pana cad, ma ridic si iarasi trag pana o sa cad.   In seara asta, o iau de la inceput.

Nici macar nu am avut sansa sa schimb ceva..:) Eu plec mai departe cu sufletul impacat.